https://pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js

Măcrișul și Bozul, neprețuite prin zestrea lor tămăduitoare

Cine crede că toamna natura moare se înşeală. E doar o simplă schimbare de decor. Căderea frunzelor e un semn că viaţa florilor şi a arborilor se mută de la suprafaţă în adânc, acolo unde rădăcinile lor, pline de sevă şi forţă, sunt scoase la bal. Două dintre plantele pe care vi le recomandăm sunt măcrişul şi bozul, nepreţuite prin zestrea lor tămăduitoare, pregătite să vă cadă în braţe şi în cana cu ceai.

RĂDĂCINĂ DE MĂCRIŞ

Măcrişul (Rumex acetosa) este o plantă înăltuţă (atinge un metru), cu frunzele alungite, amintind de o săgeată. Partea aeriană are un gust acrişor foarte plăcut şi răcoritor, motiv pentru care era frecvent folosită în alimentaţie de către ţăranii noştri. Rădăcina sa pivotantă, cu un gust amărui-dulceag, era utilizată în medicina populară în tratarea afecţiunilor pielii. În prezent, rădăcina de măcriş este o adevărată revelaţie în tratarea bolilor de ficat, în special a hepatitelor virale extrem de agresive (A, B, C), precum şi a intoxicaţiilor de tot felul.

Unde găsim şi cum culegem rădăcina de măcriş

Măcrişul este o plantă foarte adaptabilă, crescând în locuri deschise (pajişti şi fâneţe în special), din zonele de câmpie şi până la munte, la 2000 de metri altitudine. Rădăcina sa este profundă şi se culege prin dezgropare cu cazmaua în luna octombrie, după ce tulpina şi frunzele s-au uscat. După dezgropare, rădăcinile se spală de pământ în apă rece, după care se despică în patru şi se lasă la uscat în locuri lipsite de umiditate şi bine aerisite. În momentul în care fragmentele de rădăcină îşi pierd elasticitatea şi se rup cu un pocnet sec atunci când le îndoim, procesul de uscare s-a terminat.

Forme de administrare

Pulbere
     Nu întâmplător am pus-o prima, întrucât este forma de administrare cea mai eficientă şi cu acţiunea cea mai rapidă. Se obţine prin sfărâmarea rădăcinilor de măcriş în piuă, urmată de măcinarea lor cu râşniţa electrică de cafea. Se obţine astfel o pulbere din care se administrează de regulă câte o jumătate de linguriţă de patru ori pe zi. Planta se ia pe stomacul gol, se ţine sub limbă vreme de 10-15 minute, după care se înghite cu apă.

Un mic secret: în bolile de ficat şi în bolile produse de intoxicarea organismului (care sunt principala specialitate a acestei plante), pulberea de măcriş este foarte eficientă în combinaţie cu cea a plantelor amare: anghinare, ţintaură, genţiană, pelin etc.

Decoctul
     Două linguriţe de rădăcină de măcriş, mărunţită, se lasă la înmuiat într-o jumătate de cană de apă de seara până dimineaţa, când se filtrează; maceratul se pune deoparte, iar planta rămasă se fierbe cu încă o jumătate de cană de apă 1-2 minute, după care se lasă la răcit; se combină cele două extracte. Preparatul obţinut se consumă în 2-3 reprize pe parcursul unei zile.

Ce boli vindecă

Hepatită virală de tip A, B, C. Următorul caz este relevant pentru a ilustra eficienţa terapeutică a acestei plante: Doamna G.L. era într-o situaţie disperată – suferea de o hepatită de tip C cu o evoluţie galopantă şi care tindea spre ciroză. Pacienta era slabă (pierduse mai mult de zece kilograme într-un an), pielea avea o tentă galbenă, nu putea merge la serviciu şi nu putea face nici un fel de efort. În momentul în care a început tratamentul cu un amestec de pulberi de rădăcină de măcriş, iarbă de anghinare (Cinară scolymus), seminţe de armurariu (Silbyum marianum) şi iarbă de sunătoare (Hypericum perforatum), în proporţii egale, deja încercase cam toate tratamentele alopate sau naturiste cunoscute în prezent, fără nici un rezultat. Ei bine, luând din această combinaţie câte o linguriţă de pulbere pe stomacul gol, de patru ori pe zi, după câteva săptămâni au apărut şi mult aşteptatele rezultate pozitive. Mai întâi i-a revenit pofta de mâncare şi a căpătat o rezistenţă ceva mai mare la efort. Încetul cu încetul, pielea a început să revină la culoarea normală, iar tonusul psihic a cunoscut îmbunătăţiri spectaculoase. Interesant este că în primele luni, la analizele de sânge nu a fost evidenţiată o îmbunătăţire considerabilă a stării de sănătate a ficatului, dar ea devenise încrezătoare în tratament, aşa că l-a continuat. După patru luni, analiza sângelui a arătat, în sfârşit, că procesele de destrucţie la nivelul ficatului au încetat şi lucrurile tind să revină la normal. Eficienţa rădăcinii de măcriş a fost demonstrată fără nici un fel de dubiu în momentul, mai mult decât neplăcut, în care planta s-a terminat şi nu a mai putut fi găsită cu nici un chip la vreun Plafar sau la un culegător de plante. Imediat, pacienta, deşi lua celelalte plante din amestec, a început să se simtă rău şi să prezinte aceleaşi simptome de dinainte de tratament. Din fericire, s-a găsit o nouă sursă a rădăcinii miraculoase, cu care s-a putut continua tratamentul, aşa încât în prezent pacienta este complet restabilită, şi-a reluat serviciul şi este chiar mai energică decât înainte. Periodic, ea recurge la cure de 3 luni cu amestecul care a vindecat-o şi care o ajută să se menţină sănătoasă.

Sechele posthepatice, tulburări hepatice apărute pe fond de oboseală. Se asociază pulberea de rădăcină de măcriş cu cea de iarbă de anghinare, în proporţii egale, şi se administrează de trei ori pe zi, înainte de mesele principale. Tratamentul este de minimum două săptămâni în afecţiunile uşoare şi de două-trei luni în cele severe.

Adjuvant în bolile tumorale maligne şi benigne. Se ia rădăcină de măcriş sub formă de pulbere, câte o linguriţă de patru ori pe zi. Anumite substanţe conţinute de acesta au efecte imunostimulente, mobilizând organismul să elimine pe cale naturală formaţiunile tumorale. Mai mult, rădăcina de măcriş este un stimulent blând şi eficient al digestiei, ajută la menţinerea tonusului fizic şi psihic, elemente extrem de importante în tratamentul bolii canceroase.

Petele pe piele apărute din cauza unor dezechilibre interne. Se beau zilnic pe stomacul gol 2-3 căni de decoct de rădăcină de măcriş. Este un remediu de medicină populară românească folosit în foarte multe zone ale ţării, a cărui eficienţă este explicată ştiinţific prin efectul său extrem de benefic asupra ficatului şi prin calitatea sa de detoxifiant. O cură pentru rezolvarea acestui gen de probleme durează minimum o lună, iar eficienţa remediului creşte, dacă se adaugă şi o linguriţă de iarbă de trei-fraţi-pătaţi (Viola tricolor) la o cană de preparat.

Acnee. Patru linguriţe de pulbere de rădăcină de măcriş se combină cu patru linguriţe de miere. Se consumă acest preparat pe parcursul unei zile, pe stomacul gol. Cura durează minimum două luni.

Rădăcină de boz

Bozul (Sambucus ebulus) este fratele mai sălbatic al socului, având frunzele, florile şi fructele foarte asemănătoare cu ale acestuia, dar fiind considerabil mai scund şi având o rezistenţă mult mai mare la condiţiile vitrege de mediu. Se distinge printr-un miros al frunzelor, al tulpinilor şi al rădăcinilor care poate fi caracterizat pe drept cuvânt ca nesuferit sau chiar dezgustător, dar care vom vedea că are rolul său în terapie (bozul este un inhibitor redutabil al apetitului alimentar). Rădăcina de boz este fără doar şi poate unul dintre cele mai puternice purgative şi detoxifiante din flora noastră, fiind o adevărată mătură pentru organism. Cel mai semnificativ însă, este efectul acestei plante în curele de slăbit, unde este o armă redutabilă, probabil fără egal în flora noastră medicinală.

Unde găsim şi cum culegem rădăcina de boz

Puţine plante sunt atât de puţin pretenţioase ca bozul, care se aşează oriunde este lumină destulă şi pământ cu multe resturi organice. Ca atare, îl găsim de la munte până la câmpie, pe marginile de drum, în locurile virane, pe malul apelor curgătoare, la margini de pădure. Rădăcina sa este adâncă şi foarte puternică, necesitând un efort considerabil la dezgropare, care de obicei se face la sfârşitul lui octombrie, când planta şi-a sfârşit vegetaţia, iar pământul este umezit de ploile de toamnă şi, în consecinţă, mai uşor de săpat. După dezgropare, rădăcina se spală în apă, se taie mărunt şi (în cazul în care nu o folosim crudă) se întinde la uscat în strat foarte subţire, în locuri bine aerisite.

Forme de administrare

Plămădeală în ţuică

Este forma cea mai eficientă de administrare a rădăcinii de boz, care este foarte puternică şi, ca atare, trebuie luată în preparate care să permită o dozare foarte bună. Se prepară din 100 g de rădăcină proaspătă, tăiată foarte mărunt, care se pun într-un litru de ţuică tare, unde se lasă să se macereze vreme de 5 zile. După trecerea timpului de macerare se filtrează şi se păstrează într-o sticlă închisă la culoare. Se iau de regulă 1-3 linguri pe stomacul gol, înainte de masă, pentru cura de slăbire şi cu două ore înainte de masă, pentru efectul purgativ.

Maceratul la rece

Două vârfuri de cuţit de rădăcină de boz mărunţită se lasă la înmuiat într-un pahar (200 ml) de apă, de seara până dimineaţa, când se filtrează. Preparatul astfel obţinut se ia pe stomacul gol, câte 1-2 pahare pe zi.

Ce boli vindecă

Constipaţie. Rădăcina de boz (mai ales macerată în ţuică) este printre cele mai puternice remedii laxativ-purgative din flora noastră. Se iau 1-2 linguri de plămădeală de două-trei ori pe zi, pe stomacul gol. De regulă, un tratament durează două săptămâni, apoi se face o pauză de o săptămână, după care se poate relua.

Obezitate, îngrăşare, apetit alimentar necontrolat. În tratarea acestei categorii de afecţiuni, pe drept cuvânt bozul poate fi considerat planta-minune. De ce? În primul rând pentru că rădăcina de boz intensifică extraordinar procesele de eliminare, fiind un diuretic şi un laxativ-purgativ redutabil, care produce o scădere rapidă în greutate. Apoi, mirosul său destul de neplăcut, de care vorbeam mai sus inhibă extraordinar de mult apetitul, dacă bozul este administrat înainte de a mânca. Aşadar, administrarea unei linguri de plămădeală de boz în ţuică cu câteva minute înainte de masă este un remediu de slăbire care îi va corecta şi pe cei mai înrăiţi mâncăcioşi. Merită să încercaţi această metodă, aducându-vă însă aminte de un singur lucru: este foarte puternic şi, ca atare, trebuie luat cu măsură. În cazul în care abuzaţi de el, este foarte posibil să aveţi o scădere mai bruscă în greutate decât v-aţi dori şi, în plus, să vă confruntaţi cu un deranj stomacal destul de serios.

Gastrită hipoacidă, capacitate de digestie slabă. Părintele Elefterie de la Mănăstirea Secu – un duhovnic şi un vindecător excepţional – obişnuia să-şi trateze pacienţii cu probleme digestive cu rădăcină de boz. Se ia un vârf de cuţit de pulbere din această rădăcină, cu 20-30 de minute înainte de mesele principale. Efectul de stimulare şi reglare al digestiei este excepţional.

Cistită şi infecţii renale recidivante, ascită. De patru ori pe zi se ia câte o jumătate de pahar de macerat la rece. În cazul în care este contraindicat aportul suplimentar de lichide, rădăcina de boz se ia sub formă de pulbere – câte un vârf de cuţit de 3-4 ori pe zi.

Precauţii

Rădăcinile de boz sunt un purgativ cu o acţiune extrem de drastică şi care pot da efecte secundare extrem de neplăcute (deshidratare, colici abdominale, stări de iritaţie a tubului digestiv). Din acest motiv este extrem de important să nu se depăşească dozele menţionate în rândurile de mai sus. De asemenea, această plantă sau extractele obţinute din ea nu vor fi lăsate la îndemâna copiilor.

Contraindicaţii

Intern, planta nu va fi administrată persoanelor cu diaree, care suferă de colon iritabil, gastrită hiperacidă, care sunt slăbite. Rădăcina de boz este, de asemenea, contraindicată persoanelor care au senzaţie de vomă accentuată.

rețete leacuri

Leave a Reply

%d bloggers like this: