Din farmacia naturii miraculoase, castanele și ghinda

Alunele, ghinda, castanele, jirul, scoruşele – toate se găsesc din abundenţă în luna octombrie, prin lizierele şi luminişurile atinse de aripa toamnei. Şi, cum în marea farmacie a naturii darurile de hrană sunt şi daruri de sănătate, fructele pădurii reprezintă, şi ele, leacuri adesea miraculoase, pe care toamna ni le aduce în dar.

CASTANELE SĂLBATICE

Aparent, banalele castane, pe care le găsim la vremea aceasta prin mai toate parcurile oraşelor, ascund sub coaja lor maronie substanţe vindecătoare foarte puternice. Ele reduc durerea şi inflamaţia, protejează vasele de sânge, opresc hemoragiile, stimulează circulaţia sanguină. Mai mult, în ultimii ani, ele au devenit o preţioasă materie primă pentru industria de cosmetice şi unguente, deoarece, folosite extern, au efecte benefice asupra pielii şi a circulaţiei periferice.

Recoltarea se face foarte uşor, prin simpla lor culegere de pe jos. Se usucă în strat gros (10-15 cm), în locuri călduţe şi bine aerisite, vreme de trei săptămâni, după care pot fi puse la păstrare în săculeţe de pânză ori de hârtie sau pot fi preparate imediat.

Făină de castane: castanele uscate se pisează cu tot cu coajă în piuă, până se mărunţesc suficient pentru a fi măcinate în maşina electrică de cafea, după care se cern cât mai fin. Praful alb-gălbui care rezultă, adică făina de castane, va fi folosit apoi intern şi extern pentru următoarele afecţiuni:

Hemoroizi, hemoroizi sângerânzi – se iau zilnic, pe stomacul gol, 3-4 linguriţe de făină de castane. Planta se ţine sub limbă vreme de 5-10 minute, după care se înghite cu apă. O cură durează 2-6 săptămâni, în funcţie de gravitatea afecţiunii, şi are un efect extraordinar şi asupra venelor, vindecând o serie întreagă de boli pentru care farmacia modernă încă nu a descoperit medicamente.

Varice, flebită, afecţiuni ale venelor în general – se face tratamentul intern de la hemoroizi şi, în plus, se aplică o cataplasmă cu făină de castane preparată astfel: la patru linguri de făină de castane se adaugă iaurt proaspăt, amestecându-se continuu, aşa încât să se formeze o pastă groasă. Această pastă se aplică cu un tifon pe locul afectat, după care se acoperă cu o folie de nylon şi se leagă (dar fără a strânge deloc). Se ţine 1-2 ore. Tratamentul se repetă zilnic sau o dată la două zile, vreme de o lună.

Tromboflebită, tromboze – se pun într-un borcan patruzeci de castane proaspăt culese şi bine zdrobite (cu tot cu coajă), peste care se adaugă alcool alimentar de 80 de grade, cât să le acopere şi să rămână deasupra o peliculă de lichid de 2-3 degete. Se închide borcanul şi se lasă conţinutul să se macereze vreme de 20 de zile, după care se filtrează. Se administrează o linguriţă din această tinctură de patru ori pe zi, vreme de o lună.

Prostatită, adenom de prostată – se administrează tinctură, obţinută după metoda de mai sus, câte 4 linguriţe pe zi, în cure de 2-3 luni. Coaja şi miezul castanelor au principii active antiinflamatoare puternice, care acţionează asupra prostatei.

Reumatism – se fac spălături cu zeama obţinută după fierberea a 5 mâini de castane în 5 litri de apă, până când lichidul scade la jumătate. Băile vor fi cât mai fierbinţi posibil. Procedura se repetă o dată la două zile. O credinţă populară spune că cei care poartă în buzunare castane sunt feriţi de dureri reumatice, de dureri de şale (lombosciatică) şi de înţepeneli (nevralgii, întinderi de muşchi).

Mulţi oameni care au încercat acest procedeu, mai degrabă magic decât medical, au declarat că au obţinut rezultate excelente.

CASTANELE COMESTIBILE

Cu ele se tratau reumatismul şi degerăturile, problemele digestive şi intestinale, diferitele boli ale bătrâneţii. Nu în ultimul rând, castanele au fost folosite ca hrană uşoară şi extrem de hrănitoare pentru convalescenţi, bogăţia lor de minerale şi de vitamine (greu degradabile în procesul preparării) fiind un excelent sprijin pentru o vindecare rapidă.

Culegerea castanelor comestibile se face de la sfârşitul lui septembrie şi până la începutul lui noiembrie. Pentru uz intern, se folosesc fructele proaspete. Pentru utilizări externe, sunt foarte eficiente şi castanele uscate (uscarea se face la fel ca la castanele sălbatice).

Piure de castane: este unul dintre puţinele produse prelucrate termic care păstrează, în mare parte, vitaminele fructului proaspăt.

REŢETA: se spală bine castanele cu tot cu coajă, după care se pun în apă clocotită, unde se lasă să fiarbă la foc mediu, vreme de 45 de minute (nu mai mult, pentru a nu ieşi taninurile din coajă, care dau un gust neplăcut). Se scot castanele din apa clocotită şi se cojesc cât sunt calde, după care se pisează cu o furculiţă sau se zdrobesc cu un bătător din lemn. Iată în continuare câteva indicaţii terapeutice pentru acest remediu:

Hemoroizi, varice, tromboflebită – se consumă câte o farfurie de piure de castane, îndulcit cu miere şi aromatizat cu coajă de lămâie rasă, înainte de micul dejun şi de cină. Se face o cură de câteva săptămâni. Acest preparat stimulează tranzitul intestinal, are efecte antiinflamatoare şi tonice vasculare.

Boli cronice de rinichi – vitaminele din miezul castanelor, precum şi anumite principii din coajă au efecte stimulente asupra activităţii renale şi împiedică formarea calculilor. Se consumă câte o farfurie de piure de castane înainte de fiecare masă, în cure de minimum două săptămâni.

Indigestie, diaree – treizeci de castane comestibile (proaspete sau uscate) se pisează şi se pun să fiarbă la foc mic în trei căni de apă, până când scad la o treime. Zeama foarte concentrată rezultată se bea într-o doză unică.

Convalescenţă, perioada de creştere la copii – se consumă o combinaţie de piure de castane şi brânză de vaci (în proporţii egale), îndulcite cu miere. Este o hrană uşor digerabilă şi foarte energizantă.

Degerături, dureri reumatice care se agravează la frig – cinci mâini de castane se fierb cu trei litri de apă până când scad la jumătate. Se filtrează decoctul rezultat, cu care se fac spălături cât mai calde posibil pe locurile afectate. Aplicaţia durează 10-15 minute şi se repetă zilnic, până la completa vindecare.

GHINDA

În octombrie, frumoasele fructe ale stejarilor, cu pălăriuţele lor aşezate pe creştet, formează un adevărat covor în pădurile de deal şi de câmpie sau în preajma arborilor solitari. În urmă cu un secol, ghindele erau considerate o adevărată bogăţie, culeasă cu grijă, pentru a fi folosită ca medicament pentru oameni şi ca aliment pentru animale, pe perioada iernii. Ele erau, totodată, şi obiecte de veneraţie magică.

Astfel, se credea că ghindele conţin în ele o tainică esenţă a vigorii stejarului, capabilă să redea puterile celor bolnavi sau obosiţi, să prelungească tinereţea şi să aducă noroc şi prosperitate. Ghinda se administra uscată şi pisată, sub formă de decoct, plămădită în vin sau sub forma unei „cafele” .

Preparate din ghindă

Pulberea de ghindă – se culeg ghindele şi se lasă să se usuce într-un loc călduros şi bine ventilat, în strat de 2-3 degete grosime, timp de 3-4 săptămâni. După ce s-au uscat, se macină cu râşniţa electrică de cafea sau se pisează în piuă, iar din pulberea obţinută se administrează câte 3-4 linguriţe pe zi.

Cafeaua de ghindă – pe o tavă încinsă se prăjesc, vreme de un sfert de oră, ghinde şi seminţe de năut (în proporţia 2:1), amestecându-le mereu, aşa încât să nu se rumenească prea tare. Se macină şi se obţine o pulbere maronie – cafeaua de ghindă. Se pun la o jumătate de cană de apă (150 ml) 1-3 linguriţe din această pulbere, după care se mai lasă să fiarbă 2-3 minute. Se consumă caldă. Iată în continuare câteva indicaţii terapeutice:

Diaree, dizenterie – se iau 3-4 linguriţe de pulbere de ghindă pe zi, pe stomacul gol. Planta se ţine sub limbă vreme de câteva minute, după care se înghite cu apă. În cazurile grave, doza se poate mări până la 10 linguriţe pe zi, acest leac vegetal având o toxicitate foarte scăzută.

Adjuvant în hemoragii interne – se administrează pe stomacul gol 2-3 linguriţe de pulbere de ghindă, foarte fin măcinată. Dacă hemoragia este puternică, se fierb 6 linguriţe de pulbere de ghindă într-o cană de apă, vreme de două minute, după care se filtrează şi se consumă pe stomacul gol, în doză unică.

Colită de fermentaţie, enterită – se beau 2-3 căni de cafea de ghindă pe zi. Acest preparat nu se va îndulci şi va fi băut întotdeauna pe stomacul gol, înainte de masă.

Ulcer, gastrită – se administrează câte 1 linguriţă de pulbere de ghindă de 2-3 ori pe zi, între mese sau atunci când apar dureri (dar întotdeauna pe stomacul gol). Acest remediu are efecte antiacide, calmante gastrice şi cicatrizante.

Debilitate, anemie – se face o cură de o lună, timp în care se administrează în fiecare zi câte 3 linguriţe rase de pulbere de ghindă. Pentru a nu apărea constipaţia, se administrează concomitent şi tărâţe de grâu, miere, fructe proaspete.

 Surmenaj, dureri de cap pe fond de oboseală – se bea o cafea de ghindă (obţinută din 2-4 linguriţe la o cană de apă) îndulcită cu miere. Are un efect energizant, oarecum asemănător cu cel al cafelei clasice, dar fără să mai apară acea accentuare a oboselii, resimţită după trecerea efectului cofeinei.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: