https://pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js

Culegerea, păstrarea si prepararea corectă a plantelor medicinale

Cele mai bune efecte lecuitoare au, conform experienţei, ierburile proaspăt culese; ele sânt neapărat necesare pentru o reuşită în cazurile de îmbolnăviri grave. Ierburile proaspete vi le puteţi culege singuri, începând cu primăvara timpurie, uneori deja înainte de sfârşitul lui februarie, până prin noiembrie. Unele pot fi găsite chiar în timpul iernii sub pătură de zăpadă, dacă li s-a reţinut locul (de exemplu: rostopasca). Pentru iarnă se face o provizie nu excesiv de mare de ierburi, în acest scoup trebuie, să
le culegem în perioada conţinutului cel mai mare de substanţe active.

  • La FLORI – aceasta este la începutul perioadei de înflorire.
  • La FRUNZE – înainte şi după perioada de înflorire.
  • RĂDĂCINILE – sunt scoase din pământ la începutul primăverii sau toamna.
  • FRUCTELE – se culeg în perioada coacerii.

A se respecta următoarele indicaţii:

Să nu se adune decât plante sănătoase, curate fără insecte! Să se culeagă plantele în zilele însorite, în stare uscată, atunci când roua s-a dus. Nu sânt locuri bune de cules următoarele: câmpurile îngrăşate chimic, câmpiile şi
malurile de ape murdare, infestate, terasamentele de cale ferată şi locurile apropiate de străzi cu circulaţie intensă, de autostrăzi şi instalaţii industriale.

Cruţă natura!(Nu rupe plantele cu rădăcină cu tot, nu face pagube!) Unele specii – monumente ale naturii – sunt ocrotite de lege. Există destule plante medicinale cu acelaşi efect care nu se află sub ocrotire legală (de exemplu: urechea-urului, ciuboțica-cucului). A nu se strivi florile şi frunzele în timpul culesului şi a nu se utiliza pungi şi sacoşe de plastic pentru adunat! Plantele încep să transpire şi se înnegresc mai târzi în timpul uscatului.

USCAREA
Plantele nu se spală înainte de a fi puse la uscat, dar se taie mărunt. Ceea ce s-a cules se aşează afinat pe bucăţi de cârpă sau de hârtie netipărită şi se usucă la umbră sau în încăperi aerisite, călduroase (poduri) cât se poate de repede. Pentru rădăcini, scoarţe sau porţiuni foarte zemoase ale plantelor este adesea indicată o uscare cu căldură artificială. Temperatura nu are voie să depăşească 35 grade. Rădăcinile care sunt spălate temeinic, vâscul şi pufuliţa ar fi bine să fie tăiate înainte de uscare.

Numai plantele foarte bine uscate pot fi păstrate pentru iarnă. Cele mai indicate în acest scop sunt borcanele sau cutiile de carton ce pot fi închise. A se evita recipientele din plastic şi cutiile de tablă! Plantele ar trebui ferite de lumină (a se folosi borcane colorate , cele verzi sunt cele mai bune).
Aprovizionaţi-vă doar pentru o singură iarnă! Plantele îşi pierd cu timpul forţa tămăduitoare. Fiecare an ne binecuvântează cu o nouă generaţie de plante.

PREPARAREA CEAIULUI

Opărire sau infuzie: Se taie plantele proaspete şi se pun într-un vas de sticlă sau alt recipient nemetalic. Se fierbe apa, se trage de pe foc şi se toarnă peste plantele pregătite. Plantele proaspete nu se lasă să stea în vas – pentru ca ceaiul să “să tragă”- decât foarte scurt timp (ajunge 1/2 minut)! Ceaiul trebuie să fie foarte deschis la culoare: galben deschis sau verde deschis.

Plantele uscate se lasă să stea ceva mai mult timp (repaos: 1-2 minute). Un ceai astfel preparat este mult mai sănătos și mai plăcut ochilor. Rădăcinile se introduc în cantitatea de apă rece indicată, se pun să dea câteva clocote
şi se lasă să stea 3 minute. Raţia de ceai pentru o zi se introduce într-un termos şi se bea din când în când câte 1 înghiţitură pe parcursul întregii zile, corespunzător indicaţiei, în general se pune 1 linguriță(cu vârf) de plante la 1/4 litru de apă (1 ceaşcă), altfel conform indicației de la fiecare plantă în parte.

Extract rece: Unele plante medicinale (de exemplu caşul-popii, vâscul sau obligeana) n-au voie să fie opărite, întrucât şi-ar pierde forţa curativă prin acţiunea căldurii. Un ceai din aceste plante se obţine prin extract rece (numit şi macerat). Cantitatea indicată la fiecare plantă în parte se lasă în apă rece la macerat 8-12 ore (în general peste noapte), apoi maceratul se încălzeşte doar uşor (până la temperatura bună de băut), iar raţia pentru
o zi se păstrează într-un termos care a fost clătit în prealabil cu apă fierbinte.

Amestecul de extract rece cu infuzie este considerat cel mai bun mod de utilizare a plantelor medicinale:
Plantele se lasă peste noapte la rece, în jumătate din cantitatea de apă indicată, iar dimineaţa se strecoară. Plantele rămase se opăresc acum cu cealaltă jumătate a cantităţii de apă (fierbinte) şi se strecoară din nou. Se amestecă extractul rece (maceratul) şi infuzia. Prin această preparare a ceaiului se obţin substanţele active care sunt solubile fie numai în
apa rece, fie numai în cea fierbinte.

TINCTURA (ESENŢA)

Tincturile sunt tot extracte obţinute de data aceasta din rachiu de secară sau de fructe de 38-40%. O sticlă sau alt recipient ce poate fi astupat se umple cu respectivele până la gât, fără a se îndesa, iar deasupra se toarnă rachiu de fructe sau de secară. Sticla este lăsată să stea, bine închisă, la loc călduros (cca. 20 grade) 14 zile sau chiar mai mult, timp în care se agită des, apoi se strecoară, iar ceea ce rămâne se stoarce bine.

Uz intern: amestecate cu ceai, tincturile se iau sub formă de picături, uz extern, frecţii sau comprese.

SUCUL PROASPĂT

Sucurile proaspete de plante se iau sub formă de picături sau se folosesc pentru tamponarea zonelor bolnave de pe corp. Se obţin cu ajutorul storcătorului electric de uz casnic care mărunţeşte plantele, presându-le în acelaşi timp. Sucurile ar trebui făcute proaspăt în fiecare zi. Totuşi, introduse în sticluţe şi bine astupate, pot ţine câteva luni dacă sunt păstrate la frigider.

TERCIUL DE PLANTE

Tulpinile si frunzele se zdrobesc pe un fund de lemn cu ajutorul unui sucitor de tăiţei până se formează un terci. Acesta se întinde pe o pânză care se aplică pe porţiunea bolnavă, se leagă cu o bucată de cârpă şi se menţine cald. Această compresă cu terci se poate păstra şi peste noapte.

COMPRESELE CU ABURI DIN PLANTE

Se fierbe apă într-o oală, se atârnă deasupra o sită în care se introduc plante
proaspete sau uscate şi se acoperă. După câtva timp se iau plantele calde, muiate, se pun într-o pânză cu ţesătura rară şi se aplică pe locul suferind. Totul este acoperit apoi cu un postav de lână şi legat strâns cu mai multe cârpe. N-are voie să apară niciun fel de senzație de rece. Foarte eficiente sunt compresele cu aburi de coada-calului. Compresele cu aburi sunt lăsate să-şi facă efectul timp de 2 ore sau chiar peste noapte.

PREPARAREA ALIFIILORl, A ULEIURILOR

Se mărunţesc de 2 ori câte 2 mâini pline de plante. Se încing 500 grame de untură de porc, ca şi cum s-ar pune şniţele la prăjit. Plantele se amestecă în această grăsime fierbinte, se lasă să sfârâie scurt în tigaie, se amestecă în continuare, se trage tigaia de pe foc, se acoperă şi se lasă la rece peste noapte. A doua zi se încălzeşte totul uşor , se filtrează printr-o bucată de tifon, iar crema astfel obţinută se introduce cât este caldă în borcanele pregătite dinainte.

Prepararea uleiurilor are loc astfel: Florile sau plantele se bagă fără a se îndesa într-o sticlă până la gât şi se toarnă deasupra ulei de măsline presate la rece, în aşa fel încât uleiul să acopere plantele cu un strat gros de 2 degete. Se lasă 14 zile la soare s au în apropierea maşinii de gătit.

BĂILE DE PLANTE

Baie completă: Plantele respective sunt puse peste noapte la macerat în apă rece. Pentru 1 baie este nevoie de 1 găleată (6-8 litri) plină cu plante proaspete sau de 200 grame de plante uscate. A doua zi, cantitatea respectivă este încălzită, iar extractul este turnat în apa de baie.

Durata băii – 20 minute. Inima trebuie să stea în afara apei. Să nu vă
ştergeţi după baie, ci să vă băgaţi în pat în halat sau prosop de baie ca să transpiraţi timp de 1 oră.

Baie de şezut Pentru 1 baie de şezut se iau numai 1/2 găleată de plante proaspete sau aproximativ 100 grame de plante uscate şi se procedează ca la baia completă. Apa trebuie să ajungă până deasupra rinichilor. Trebuie respectate indicadţiile de la fiecare plantă în parte! Apa reîncălzită a băii complete sau a celei de şezut poate fi folosită încă de 2 ori.

COMPRESELE CU IERBURI SUEDEZE
(COMPRESELE CU BITER SUEDEZ)

În funcţie de dimensiunea locului suferind, se ia o bucată mai mare sau mai mică de vată sau celofibră, se umezeşte cu biter suedez şi se aplică pe porţiunea bolnavă, care a fost unsă înainte în mod obligatoriu cu untură de porc sau pomăda de filimică, pentru ca alcoolul să nu tragă grăsimea din piele. Se poate pune deasupra o bucată mai mare de plastic, pentru a menaja lenjeria, iar abia apoi se leagă o cârpă caldă, eventual o faşă.

Compresa este lăsată să acţioneze 2-4 ore în funcţie de boală sau de modul în care este suportată. Dacă pacientul suportă, compresa poate fi ţinută chiar întreaga noapte. După îndepărtarea ei, pielea se pudrează. Dacă apar totuși iritări ale pielii la persoanele mai sensibile, atunci compresele trebuie folosite timp mai scurt sau scoase din când în când. Persoanele alergice nu trebuie să utilizeze plasticul, ci vor lega direct cârpele peste bucata de vată sau celofibră.

Să nu se uite în nici un caz ungerea pielii cu grăsime înainte de aplicarea compresei! Dacă apar mâncărimi, ungeţi locul cu pomăda de filimică. Cu aceste comprese nu este obligatoriu să staţi la pat; dacă sunt bine fixate se poate şedea sau chiar umbla cu ele prin casă.

extras”Sănătate din Farmacia Domnului-Maria Treben”

rețete leacuri

Leave a Reply

%d bloggers like this: