https://pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js

Afecțiunile Aparatului Urinar, cauze și tratament

Infecțiile urinare

-sunt boli ale cãilor urinare, caracterizate prin eliminarea de germeni prin urinã. Dintre acestea, forma cea mai comunã o reprezintã cistita, care este o inflamație a vezicii urinare și care apare predominant la femei, manifestându-se prin eliminare de urinã cu aspect tulbure, dureri sau usturime la urinare și urinare mai frecventã și în cantitãți mai mici.

Infecțiile urinare au o frecvențã foarte mare, situându-se pe locul doi dupã infecțiile respiratorii. Pe lângã alte cauze favorizante ale infecțiilor urinare, una dintre cele mai importante este diureza scãzutã, respectiv un aport insuficient de lichide. În consecințã, un aspect al tratamentului infecțiilor urinare este asigurarea unei diureze abundente.

Aceasta se poate realiza printr-un aport crescut de lichide, sub forma unei cure de lichide. Scopul curei de lichide este eliminarea unui volum mai mare de urinã care va scãdea concentrația urinii, va favoriza eliminarea prin „spãlare” a germenilor care întrețin infecția, ameliorând simptomatologia.

Cura de lichide se face astfel:

se consumã 1 canã de apã la fiecare 20 de minute timp de 3 ore, apoi 1 canã de apã la 1 orã. Bineînțeles, ceaiurile cu efect diuretic, antiinflamator și dezinfectant pot asigura un astfel de aport mãrit de lichide, cu efecte benefice, suplimentare fațã de apa simplã.

Este foarte important de reținut cã, în cazul pacienților cu suferințe cardiace, este de competența medicului curant sã stabileascã în ce mãsurã se poate crește aportul de lichide. Existã foarte multe specii recomandate și folosite în astfel de situații, pentru acțiunea lor diureticã și antiinflamatoare.

Vom enumera câteva dintre ele: splinuța, cozile de cireșe, coada-calului, rizomii de pir, frunzele de merișor, frunzele de mesteacãn, mãtasea de porumb, florile de soc, florile de mușețel, florile de coada-șoricelului.

Sucul obținut din fructele de Vaccinium macrocarpus, un arbust înrudit îndeaproape cu afinul din țara noastrã, este folosit pe scarã largã în America în tratamentul natural a infecțiilor urinare. Mai multe studii au confirmat valoarea antisepticã a preparatelor din Vaccinium macrocarpus. Existã și studii care au arãtat cã substanțele cu efect inhibitor asupra înmulțirii bacteriilor prezente în Vaccinium macrocarpus se regãsesc și în fructele de afin.

Trebuie sã facem o mențiune specialã cu privire la fructele de ienupãr. Acestea au într-adevãr un efect diuretic semnificativ, însã, datoritã posibilelor efecte adverse în cazul supradozãrii, trebuie utilizate cu atenția cuvenitã.

Un ceai combinat cu efecte diuretice și antiseptice se poate prepara din urmãtoarele plante:

frunze de mesteacãn – 3 pãrți, coada-calului – 1 parte, albãstrele – 1 parte, rãdãcini de pir – 2 pãrți, mãtase de porumb – 1 parte, osul-iepurelui – 1 parte, frunze de afin – 1 parte. Se preparã o infuzie din 2 lingurițe de plante la 1 canã cu apã. Se beau 3-4 cãni de ceai pe zi.

Oricum, în multe cazuri de necesitate se ajunge la antibioterapie. În aceste cazuri este important ca ea sã fie fãcutã în mod riguros, dupã uroculturã și antibiogramã. Asigurarea aportului de lichide este și în acest caz o piesã importantã a tratamentului.

Litiaza renalã

-este o afecþiune a aparatului urinar, caracterizatã prin prezența calculilor (pietrelor). Calculii se pot localiza la nivelul rinichiului, dar pot sã se situeze și pe ureter sau în vezica urinarã, ca urmare a mobilizãrii și migrãrii. Litiaza renalã poate fi pentru o lungã duratã de timp o boalã fãrã simptome.

Cele mai frecvente simptome sunt hematuria (prezența sângelui în urinã) și colicile renale, care apar de obicei atunci când un calcul migreazã din
rinichi pe ureter și se fixeazã acolo. Creșterea nivelului de trai, consumul ridicat de carne, lapte și derivate din lapte, contribuie considerabil la rãspândirea bolii.

Conform cunoștințelor actuale, mãsura primordialã – atât ca importanțã, cât și ca succesiune în timp – aplicatã la toți pacienții cu litiazã renalã, constã în creșterea aportului de lichide în așa fel încât sã se asigure o diurezã de minimum 2 litri pe zi. Pacienții cu suferințe cardiace vor trebui sfãtuiți direct de medicul curant, pentru a nu încãrca inima slãbitã.

În al doilea rând, în funcție de natura calculilor, bolnavilor li se va recomanda un regim alimentar specific. De exemplu, bolnavii cu litiazã uricã trebuie sã reducã aportul de proteine. Cei cu litiazã oxalicã trebuie sã elimine alimentele cu conținut ridicat de acid oxalic: cacao, ciocolatã, ceaiurile cu conținut de oxalați, dar și țelina, spanacul, coacãzele, prunele uscate, agrișele etc.

Sunt interzise, de asemenea, apele minerale alcaline și cele bogate în calciu. Litiaza fosfaticã necesitã un regim scãzut în fosfor, calciu, grãsimi, sare și bogat în lichide.

Curele de ceaiuri sunt de mare folos, întrucât constituie o alternativã la apa simplã de bãut și sunt indicate aceleași ceaiuri menționate la tratamentul infecțiilor urinare. Colicile renale beneficiazã de tratamentul clasic cu medicamente antispastice, analgezice.

De asemenea, aplicațiile locale de cãldurã pe traiectul ureterelor și/sau în lojele renale sunt de cele mai multe ori salutare. Aceste aplicații de cãldurã se pot face sub diferite forme: comprese umede calde, perna electricã, sticle cu apã caldã, duș fierbinte pe abdomen și în regiunea lombarã, baie generalã caldã prelungitã.

În ce privete locul ceaiurilor, trebuie evidenþiat faptul cã, în unele cazuri ingestia unei cantitãți mari de lichide (de exemplu ceai), poate fi ea însãși o cauzã a mobilizãrii unor calculi, și deci a declanșãrii colicii renale. Oricum, faptul acesta nu presupune în mod automat cã ingestia masivã de lichide este absolut contraindicatã.

Se știe cã 90% dintre calculii cu dimensiuni sub 5 mm se eliminã în mod spontan, fãrã intervenție chirurgicalã. Ca urmare, în cazul în care se urmãrește mobilizarea unui calcul în vederea eliminãrii lui, creșterea consumului de lichide pânã la 3 litri pe zi este o mãsurã care se impune. Atunci când calculul obstrueazã complet ureterul, este necesarã intervenția chirurgicalã.

Un ceai combinat cu efecte diuretice este compus din urmãtoarele plante:

cozi de cireșe – 3 pãrți, coada-calului – 1 parte, mãtase de porumb – 2 pãrți, flori de coada-șoricelului – 1 parte, osul-iepurelui – 1 parte, rãdãcini și frunze de pãpãdie – 2 pãrți. Se pune 1 lingurițã de plante mãrunțite, în 1 canã cu apã și se fierbe 5 minute. Se ia de pe foc și se lasã la infuzat încã 5 minute. Se strecoarã și se beau 3 cãni de ceai pe zi.

extras “Incursiuni în Fitoterapie, dr Valentin Nădășan”

rețete leacuri

Leave a Reply

%d bloggers like this: